Radiezi mașina sau o vinzi înmatriculată?

Înmatricularea nu este un detaliu administrativ, ci legătura dintre numele tău și mașină. De ea depind trei lucruri deodată: asigurarea de răspundere civilă, impozitul, respectiv taxa cantonală, și atribuirea fiecărei contravenții înregistrate pe baza numărului de înmatriculare. Toate trei continuă până când înmatricularea încetează — nu până la semnarea contractului de vânzare.

Acesta este tot miezul întrebării. Cine vinde mașina înmatriculată predă o mașină gata de drum și păstrează o vreme un risc pe care nu-l poate controla. Cine o vinde radiată scapă imediat de risc și vinde, în schimb, ceva ce persoana interesată nu poate nici încerca la un test drive, nici lua cu ea fără alte formalități.

Plăcuțele de înmatriculare nu aparțin nici ele mașinii, chiar dacă sunt înșurubate pe ea. În Elveția, plăcuțele (Kontrollschilder) sunt atribuite deținătorului, nu mașinii; în Germania, la radiere ștampilele de pe plăcuță sunt îndepărtate, iar plăcuța își pierde astfel valabilitatea. În ambele cazuri este o greșeală să le dai pur și simplu odată cu mașina, bazându-te pe faptul că se ocupă cumpărătorul.

În Germania radiezi mașina la autoritatea de înmatriculare. Ștampilele de pe plăcuțe sunt îndepărtate, Zulassungsbescheinigung Teil I (certificatul german de înmatriculare, partea I) primește o mențiune, iar din acel moment încetează obligația de impozit și de asigurare. Autoritatea transmite mai departe scoaterea din circulație; de regulă nu trebuie să informezi tu asigurătorul, dar e mai bine s-o faci oricum.

În Elveția returnezi plăcuțele (Kontrollschilder) oficiului cantonal de circulație rutieră (Strassenverkehrsamt) sau le depui acolo, dacă vrei să le păstrezi pentru o mașină viitoare. Odată cu returnarea încetează protecția asigurării, iar taxa de circulație se calculează proporțional. Fahrzeugausweis (certificatul de înmatriculare elvețian) pleacă odată cu mașina; el nu mai dă dreptul de a circula, dar rămâne documentul de care cumpărătorul are nevoie pentru repunerea în circulație.

Prețul acestei căi este test drive-ul. O persoană interesată care nu are voie să conducă fie nu cumpără deloc, fie cumpără mult mai precaut — iar la o mașină din segmentul mediu de preț asta costă mai mult decât orice răspundere pe care ți-o economisești. De aceea vânzarea radiată este potrivită mai ales acolo unde oricum nu se conduce: la o mașină de reparat, la o mașină accidentată, la o mașină fără inspecție tehnică valabilă.

Pentru transportul unei mașini neînmatriculate există o soluție în ambele țări, iar cumpărătorul ar trebui s-o fi organizat înainte de predare, nu după. Cine pleacă fără înmatriculare și fără acoperire de asigurare nu doar încalcă regulile, ci circulă fără protecția asigurării de răspundere civilă — iar dacă se întâmplă ceva, este un caz a cărui amploare depășește cu mult valoarea mașinii.

Cine se ocupă de asta trebuie trecut în contract. Este obișnuit și rezonabil ca cumpărătorul să se ocupe și să suporte costurile — el decide, până la urmă, încotro merge mașina. Dar ar trebui să-ți spună înainte de întâlnire ce cale a ales, pentru că un cumpărător fără plan ajunge până la urmă să întrebe dacă nu poate pleca repede cu plăcuțele tale.

O mașină înmatriculată poate fi prezentată, încercată la un test drive și luată chiar în aceeași zi. Asta ajunge la mult mai multe persoane interesate și te scutește de discuțiile în care prețul este corectat în jos din cauza lipsei unui test drive. La o mașină îngrijită, cu inspecție valabilă, aceasta este calea obișnuită.

Diferența apare după aceea. De îndată ce cumpărătorul a plecat, totul depinde de faptul că el chiar reînmatriculează mașina — și încă repede. Dacă nu o face, prima de asigurare și taxa rămân în sarcina ta, iar orice amendă, orice taxă de parcare și orice somație de plată a taxei de drum ajunge mai întâi în cutia ta poștală.

De aceea reînmatricularea nu este o dorință, ci o obligație contractuală. Scrie în document până când trebuie să reînmatriculeze cumpărătorul și cere să ți se trimită o copie a actului lui de identitate și a noii înmatriculări. Un cumpărător care refuză asta fie nu are de gând să reînmatriculeze, fie nu se numește cum spune.

În Germania, mijlocul se numește Veräusserungsanzeige (notificare de înstrăinare). Anunți în scris autoritatea de înmatriculare cui și când ai vândut, cu nume, adresă și datele mașinii, și anexezi o copie a contractului de vânzare. Autoritatea îl poate apoi contacta direct pe dobânditor, iar numele tău nu mai este singurul din dosar.

În Elveția, calea echivalentă trece prin plăcuțe. Cât timp plăcuțele de înmatriculare sunt pe numele tău, legătura rămâne — o notificare către oficiul de circulație rutieră nu o înlocuiește. Cine vinde mașina înmatriculată returnează de aceea, de regulă, plăcuțele în momentul predării și îl lasă pe cumpărător să înmatriculeze mașina pe plăcuțele lui.

În ambele țări trebuie informat asigurătorul, și anume în ziua predării, nu în săptămâna următoare. O poliță care rămâne activă pentru o mașină vândută nu costă doar primă; creează, în caz de daună, o situație în care nimeni nu știe cine răspunde pentru ce.

Indiferent de calea aleasă, contractul decide dacă trecerea este documentată corect. Următoarele date costă cinci minute și sunt exact cele care lipsesc în caz de litigiu.

Dintre ele, o singură mențiune valorează mai mult decât toate celelalte la un loc: ora. Amenzile, somațiile de plată a taxei de drum și taxele de parcare sunt consemnate exact pe zi, iar fără oră în contract o pretenție din ziua predării nu poate fi atribuită. Tocmai în această zi cumpărătorul parcurge primii kilometri.

În primul rând: are mașina o inspecție valabilă și circulă fără obiecții? Dacă da, aproape totul pledează pentru vânzarea înmatriculată, pentru că test drive-ul face prețul. Dacă nu, pierzi puțin prin radiere și câștigi liniște.

În al doilea rând: cât de departe locuiește cumpărătorul? Un cumpărător din regiune reînmatriculează; unul care vine de departe și vrea să se întoarcă în aceeași seară are nevoie de o mașină gata de drum, asigurată — iar tu trebuie atunci să fi lămurit problema plăcuțelor dinainte, nu în parcare.

În al treilea rând: cât timp poți suporta riscul deschis? Cine vinde în străinătate, cine vinde unui dealer fără sediu în țară sau cine predă o mașină care va mai parcurge, evident, mulți kilometri se descurcă mai bine cu radierea. Cererile pierdute sunt prețul pentru un lucru care după aceea este încheiat.

Cea mai scumpă greșeală nu este decizia greșită, ci cea pe jumătate: mașină predată înmatriculată, plăcuțe date odată cu ea, contract fără oră, cumpărător notat doar cu prenumele și numărul de mobil. Combinația aceasta apare mai des decât se crede și se termină de regulă cu amenzi sosite din altă țară.

Contramăsura nu costă nimic. Fotografiază actul de identitate, completează contractul integral, notează predarea cu ora, lămurește dinainte chestiunea plăcuțelor și informează asigurătorul în aceeași zi. După aceea este aproape indiferent care dintre cele două căi ai ales.