Casarea mașinii: dovada de valorificare și radierea

Casarea merită atunci când nimeni nu mai este dispus să plătească pentru mașină ca mașină — nu deja atunci când următoarea inspecție devine scumpă. Ordinea este deci: mai întâi verifici dacă cineva vrea să o mai conducă, să o repare sau să o dezmembreze pentru piese, și abia apoi suni la unitatea de valorificare. Ordinea se inversează de îndată ce mașina are o avarie de structură care exclude definitiv o înmatriculare.

Cazurile tipice se recunosc ușor: piese portante ruginite complet, o avarie de motor la o mașină a cărei valoare de piață este sub costul unui motor de schimb, un accident în care cadrul s-a deformat sau o mașină care stă de ani de zile și la care frânele, anvelopele, sistemul de combustibil și bateria trebuie refăcute deodată.

În toate celelalte cazuri merită un anunț cu un text sincer, chiar și la o mașină fără inspecție tehnică valabilă. Pasionații de reparații, colecționarii de piese și șoferii aceluiași model plătesc de regulă mai mult decât plătește o unitate de valorificare pentru material — și vin să ridice mașina la fel.

O mașină care nu mai aduce nimic ca întreg este totuși alcătuită din piese cerute individual. Înainte să faci programarea, merită să te uiți la pozițiile care schimbă simțitor suma încasată — și pe care o unitate de valorificare nu le plătește separat în oferta ei forfetară.

Demontarea merită însă numai dacă o poți face singur sau cunoști pe cineva care o preia. Un catalizator pe care trebuie mai întâi să-l taie un service auto costă ore de manoperă, iar acestea mănâncă adesea câștigul în plus. Calculează deci mai întâi și desfă abia după aceea — și lasă piesele pe mașină dacă socoteala nu iese.

Un vehicul scos din uz este deșeu în sens juridic, iar deșeurile nu pot fi predate oricui. În Germania, vehiculul este preluat de o unitate de dezmembrare autorizată sau de un punct de preluare autorizat; aceste unități au autorizație, sunt supravegheate și au voie să emită dovada. În Elveția acest rol îl preiau unitățile de eliminare din domeniul valorificării auto, care lucrează conform normelor cantonale și federale pentru deșeurile periculoase pentru mediu.

Motivul acestei rigori este ce se află într-o mașină: ulei, lichid de frână, agent frigorific, combustibil, acid din baterie, încărcături pirotehnice ale airbagurilor. O unitate fără autorizație nu depoluează mașina corespunzător și lasă reziduurile acolo unde lucrează.

Pentru tine aceasta nu este o chestiune de mediu, ci una de răspundere. Cine predă mașina cuiva care nu o valorifică regulamentar rămâne răspunzător pentru ce se întâmplă cu ea — până la costuri pe care o autoritate le cere ulterior ultimului deținător.

Verwertungsnachweis (dovada de valorificare) este un document german, prevăzut în ordonanța privind vehiculele scoase din uz (Altfahrzeug-Verordnung). Unitatea autorizată îl emite la preluare, iar el este documentul cu care autoritatea de înmatriculare scoate definitiv mașina din circulație — nu temporar, ca la o scoatere obișnuită din circulație, ci cu mențiunea că a fost valorificată.

Pe el figurează unitatea cu numărul ei de autorizare, seria de șasiu (VIN), numărul de înmatriculare, data preluării și declarația că vehiculul este valorificat complet. Verifică aceste date înainte să semnezi: o serie de șasiu greșită face dovada fără valoare pentru mașina ta, iar asta o observă abia autoritatea.

Elveția nu cunoaște un document cu același nume. Acolo înmatricularea se încheie prin returnarea plăcuțelor (Kontrollschilder) și a Fahrzeugausweis (certificatul elvețian de înmatriculare) la oficiul cantonal de circulație rutieră (Strassenverkehrsamt); eliminarea o dovedește unitatea de valorificare printr-o confirmare de preluare sau o factură. Este totuși rezonabil să ceri aceeași mențiune în scris — seria de șasiu, data, declarația de eliminare corespunzătoare.

În Germania mergi cu Verwertungsnachweis, ambele părți ale Zulassungsbescheinigung (certificatul german de înmatriculare, partea I și II) și plăcuțele la autoritatea de înmatriculare. Mașina este scoasă definitiv din circulație, ștampilele de pe plăcuțe sunt îndepărtate, iar de la acea dată încetează obligația de impozit și de asigurare. Unele unități de dezmembrare preiau radierea la cerere — atunci le dai actele și primești confirmarea ulterior.

Dacă alegi această cale, cere o chitanță pentru predarea actelor și fixează-ți un termen până la care trebuie să ai confirmarea de radiere. Până atunci mașina rămâne înmatriculată pe numele tău, iar numele de pe act este cel către care scrie o autoritate.

În Elveția este practică ordinea inversă: întâi returnezi plăcuțele și Fahrzeugausweis la Strassenverkehrsamt, apoi pui să fie ridicată mașina. Ea nu mai este oricum în circulație, iar unitatea de valorificare nu are nevoie de acte.

Reglementarea europeană privind vehiculele scoase din uz prevede că preluarea unui astfel de vehicul se face, în principiu, fără costuri pentru ultimul deținător, dacă vehiculul este complet și nu conține deșeuri care nu îi aparțin. Complet înseamnă: cu motor, cutie de viteze, caroserie, catalizator și roți. Un vehicul dezmembrat nu intră aici, iar pentru el o unitate poate cere o plată.

Dacă primești sau nu ceva în plus depinde de valoarea materialului și de piesele valorificabile. Suma încasată variază cu prețul oțelului și cu ce este cerut în acel moment, și este considerabil mai mare la un vehicul complet cu catalizator intact decât la unul dezmembrat. Cine cere oferte ar trebui deci să descrie mereu aceeași mașină — completă sau nu, în stare de rulare sau nu, cu sau fără roți.

Ridicarea este poziția care răstoarnă socoteala. O mașină care rulează și se virează poate fi încărcată; una cu frânele blocate sau fără roți are nevoie de alt utilaj. Spune asta dinainte, altfel cel care vine s-o ridice stă în fața garajului tău și recalculează.

Tot ce nu aparține mașinii și vrei să păstrezi trebuie scos înainte de ridicare. După aceea dispare definitiv — o mașină valorificată nu mai poate fi căutată a doua oară.

Parcurge o dată sistematic mașina, cel mai bine la lumina zilei și cu portbagajul gol. Lucrurile care se simt lipsă mai târziu rareori sunt la vedere: în căptușeala laterală a portbagajului, sub compartimentul roții de rezervă, în compartimentul consolei centrale și în spatele parasolarului, unde la multe mașini mai stă încă o telecomandă de garaj.

Există un întreg grup de furnizori care ridică gratuit vehicule scoase din uz și nu emit pentru asta nicio dovadă. Unii dintre ei exportă mașinile în loc să le valorifice — și atunci o mașină care ar fi trebuit scoasă din circulație rulează mai departe undeva, cu seria ta de șasiu și, dacă radierea nu a fost făcută corect, pe răspunderea ta.

Verificarea este simplă și durează un minut: întreabă numărul de autorizare al unității de dezmembrare și dacă dovada se emite la ridicare. Cine răspunde evaziv nu este o unitate autorizată, indiferent cum se numește firma.

Și nu da actele decât după ce ai dovada în mână. Zulassungsbescheinigung Teil II (în Germania) sau Fahrzeugausweis (în Elveția) este documentul cu care o mașină poate reapărea — ține de radiere, nu de ridicare.