Lipsește COC-ul: cât costă atunci importul

Certificatul de conformitate — în engleză Certificate of Conformity, de unde COC — este declarația producătorului că exact această mașină corespunde omologării europene de tip sub care a fost construită. Se emite o singură dată pentru fiecare mașină și poartă seria ei de șasiu. Nu este o dovadă a stării tehnice: ce spune el este valabil pentru starea din fabrică, nu pentru cea de după doisprezece ani.

Ca structură, este un tabel cu câmpuri numerotate, iar numerotarea este aceeași în toată Europa. De aceea, o autoritate de înmatriculare dintr-o țară poate citi un document emis în alta fără să cunoască limba — valoarea din câmpul 14 înseamnă peste tot același lucru.

Cazul cel mai frecvent este banal: a stat în dosarul mașinii și s-a pierdut pe la al treilea proprietar. Mulți cumpărători nu l-au avut niciodată în mână, pentru că nu este necesar la o înmatriculare în propria țară — certificatul de înmatriculare național conține deja datele relevante.

Al doilea caz este mai de fond: pentru mașină nu există o omologare europeană de tip, deci nu poate exista nici un certificat de conformitate. Asta privește mașinile construite pentru o altă piață, seriile mici aflate sub pragul omologării obligatorii, vehiculele transformate și tot ce este mai vechi decât omologarea europeană de tip a vehiculului complet.

Diferența dintre cele două cazuri decide tot ce urmează. În primul caz, documentul poate fi comandat din nou, iar importul rămâne o procedură administrativă. În al doilea nu ai ce comanda și rămâne doar calea omologării individuale.

COC-ul poate fi emis doar de producător sau de reprezentantul național desemnat de acesta. În practică, comanda trece prin importatorul mărcii din țara respectivă sau printr-un formular de pe site-ul acestuia. Ai nevoie de seria de șasiu, de regulă de o dovadă că ai dreptul să-l soliciți — contractul de vânzare-cumpărare sau certificatul de înmatriculare — și de o adresă de facturare.

Aici e bine să știi două lucruri. În primul rând, duplicatul costă bani, iar suma o stabilește producătorul, nu o autoritate; ea diferă considerabil de la o marcă la alta. În al doilea rând, durează. Ca ordin de mărime, socotește câteva săptămâni, iar la mașinile mai vechi și la mărcile fără filială proprie în țară, mai degrabă mai mult.

Această comandă este motivul pentru care importurile se blochează. Cine aduce mașina, o radiază și abia apoi observă că lipsește COC-ul are în fața casei o mașină fără numere și așteaptă. În schimb, nu costă nimic să plasezi comanda încă din timpul negocierii.

Acolo unde un COC complet nu mai poate fi obținut, unii producători emit o confirmare a datelor tehnice: o informare scrisă despre valorile tehnice ale mașinii concrete, legată de seria de șasiu. Nu este un certificat de conformitate și nu îl înlocuiește juridic, dar îi oferă organismului de inspecție cifrele care altfel ar lipsi.

Pentru înmatricularea în Germania, aceasta face diferența dintre o inspecție completă, la care totul trebuie măsurat, și una la care pot fi folosite datele producătorului. În al doilea caz, efortul rămâne rezonabil. Întreabă organismul de inspecție înainte de programare ce documente acceptă — răspunsul diferă de la mașină la mașină.

În Germania, locul omologării de tip care lipsește îl ia inspecția completă (Vollabnahme) conform § 21 StVZO, regulamentul german privind admiterea vehiculelor în circulație. Un expert al unui organism de inspecție — TÜV, DEKRA, GTÜ sau KÜS — verifică mașina în întregime și emite un raport pe baza căruia biroul de înmatriculare înregistrează mașina. Ce anume se verifică depinde de datele care sunt documentate și de cele care trebuie măsurate.

În Elveția, oficiul cantonal de circulație (Strassenverkehrsamt) cere, în lipsa omologării de tip, o expertiză individuală, în special pentru emisii și zgomot. Mecanismul este același: ce nu există ca date ale producătorului trebuie stabilit pe mașină, iar aceasta este partea care costă timp și bani.

Niciuna dintre proceduri nu se încheie neapărat cu o înmatriculare. Dacă mașina nu îndeplinește o cerință obligatorie și aceasta nu poate fi rezolvată printr-o modificare ulterioară, nu primești numere — iar o mașină care nu poate fi înmatriculată în țara de destinație nici nu poate fi vândută acolo.

Ar fi neserios să dăm o sumă, pentru că organismele de inspecție își stabilesc singure tarifele, iar efortul variază mult de la o mașină la alta. Sigure sunt doar ordinul de mărime și structura costurilor: inspecția completă costă de câteva ori mai mult decât o inspecție tehnică periodică obișnuită, iar fiecare expertiză suplimentară necesară se adaugă.

Ca ordin de mărime: cu documente complete, o mașină importată din UE are numere proprii în una-două săptămâni de la aducerea ei. Cu COC comandat din nou și o inspecție completă ulterioară, mai degrabă între șase și douăsprezece săptămâni. Acestea sunt valori din experiență pentru cazul obișnuit, nu promisiuni — o întrebare suplimentară a expertului poate amâna orice plan cu săptămâni.

Timpul nu este aici un factor secundar. O mașină care așteaptă trei luni costă asigurare și loc de parcare, continuă să piardă din valoare și blochează bani care ar putea fi folosiți în altă parte. Cine face calculul unui import ar trebui să treacă aceste luni ca poziție de cost, nu ca un simplu inconvenient.

Tot ce e mai sus poate fi scurtat cu patru întrebări la telefon, iar ele nu costă nimic. Pune-le înainte să pleci după mașină și cere răspunsurile în scris — un mesaj cu fotografii ale documentelor e suficient.