Citirea memoriei de erori: ce spune un cod OBD și ce nu

Vehiculele din ultimele decenii au o mufă de diagnoză standardizată, de obicei în spațiul pentru picioare, pe partea șoferului, sau în spatele unui capac din apropiere. A fost impusă pentru ca defectele care afectează emisiile să poată fi citite cu un aparat unitar. Prin același conector comunică astăzi aparatele din service cu aproape toate unitățile de comandă din vehicul.

Standardizată este însă doar o parte. Erorile de motor și de emisii pot fi citite cu orice aparat de citire simplu; airbagul, ABS-ul, cutia de viteze, electronica de confort și sistemele de asistență comunică adesea într-un limbaj specific producătorului și cer un aparat care îl stăpânește. Un adaptor ieftin care raportează „nicio eroare” poate, de aceea, să nu fi verificat peste tot.

Un cod de eroare standardizat este format dintr-o literă și patru caractere. Litera indică domeniul: P pentru grupul motopropulsor, C pentru șasiu, B pentru caroserie și habitaclu, U pentru comunicarea între unitățile de comandă. Prima cifră de după ea deosebește codurile standardizate, care înseamnă același lucru la toți producătorii, de cele specifice producătorului, a căror semnificație o stabilește doar producătorul.

Descrierea în text pe care o afișează un aparat de citire este o traducere a acestui număr. La codurile specifice producătorului, un aparat generic uneori ghicește — și greșește. Cine caută un cod îl caută de aceea împreună cu marca și motorul.

O unitate de comandă raportează că o valoare măsurată este în afara intervalului așteptat sau că lipsește un semnal. Nu știe de ce. Un cod care descrie amestecul ca fiind prea sărac poate proveni de la o conductă de admisie neetanșă, o presiune slabă a combustibilului, un debitmetru de aer murdar sau o sondă defectă. Sonda raportează — vinovată este doar într-unul dintre aceste cazuri.

Cine schimbă piese după cod ghicește, așadar, cu banii deținătorului. Diagnoza propriu-zisă începe după citire: se examinează valorile măsurate, se verifică cablajul și conectorii, se testează țintit. Tocmai această muncă este cea pe care un service o facturează drept diagnoză.

Pentru multe erori, unitatea de comandă stochează un instantaneu al circumstanțelor (freeze frame): temperatura motorului, turația, viteza, sarcina în momentul erorii. Aceste date sunt adesea mai valoroase decât codul însuși, pentru că arată dacă eroarea a apărut la rece sau la cald, la ralanti sau sub sarcină.

La aceasta se adaugă starea unei înregistrări: prezentă în prezent, sporadică sau doar memorată, iar la unele aparate un contor al numărului de apariții. O înregistrare unică după o pornire de la altă baterie este altceva decât una care revine la fiecare drum.

Pe lângă erorile memorate, majoritatea aparatelor de citire afișează valori măsurate în timp real: temperatura lichidului de răcire, turația, temperatura aerului admis, tensiunile senzorilor, iar la motoarele pe benzină corecțiile de amestec. Cu ele, un simptom poate fi adesea confirmat sau exclus — un motor care nu se încălzește niciodată cum trebuie arată asta în curba temperaturii, înainte să apară un cod de eroare.

Pentru interpretare sunt însă necesare valori de referință, iar ele se află în documentația producătorului, nu în aplicație. O valoare care pare neobișnuită poate fi normală pentru acel motor. Valorile măsurate sunt de aceea un bun material pentru discuția cu service-ul, dar rareori o diagnoză în sine.

Orice aparat de citire poate șterge memoria de erori, iar martorul se stinge. Dacă cauza persistă, el revine, uneori după minute, uneori după zile. Între timp se șterg instantaneul și contorul — adică tocmai informațiile cu care service-ul ar ajunge mai repede la cauză.

Ștergerea lasă și o urmă. Testele de pregătire ale monitorizării emisiilor rămân după aceea pe „neterminat” până când vehiculul a parcurs o serie de regimuri de mers. La o inspecție tehnică și la cumpărarea unei mașini second hand, acesta este un indiciu că cineva a șters recent.

Un adaptor simplu cu aplicație este bun pentru o primă orientare: care domeniu raportează, este eroarea prezentă, cum arată câteva valori măsurate? Pentru vizionarea unei mașini second hand este un instrument bun, dacă vânzătorul este de acord.

Un service lucrează cu aparate care stăpânesc codurile specifice producătorului, proceduri de verificare ghidate și adaptări, și cu experiența cauzelor frecvente la fiecare motor. Întreabă dinainte cum se facturează diagnoza — pe timp sau forfetar — și dacă se scade din costul unei reparații ulterioare. Răspunsul diferă de la un service la altul.

La cumpărarea unei mașini second hand, citirea este una dintre puținele verificări care spun ceva despre electronică în câteva minute. Trei lucruri sunt revelatoare: erorile memorate, chiar dacă nu arde niciun martor; testele de pregătire care sunt pe „neterminat”; și martorii care nici măcar nu se aprind la punerea contactului.

O memorie proaspăt ștearsă nu este o dovadă a unei erori trecute sub tăcere — după o intervenție la baterie este normală. Merită totuși o întrebare, iar răspunsul ar trebui să se potrivească cu ce scrie în carnetul de service și pe facturi.

Dacă ai citit tu însuți, dă-i service-ului codurile cu instantaneul — ca fotografie de ecran sau ca listă — și nu șterge nimic înainte. La asta se adaugă simptomele, în cuvintele tale: când, cât de des, în ce circumstanțe. Cere ca rezultatul diagnozei să fie consemnat în scris, cu valorile măsurate pe care se sprijină service-ul.

Pe Carvexia găsești service-uri cu serviciile lor în directorul de service-uri auto. Scrie în cererea de programare că este vorba despre o diagnoză, menționează codurile și martorul și întreabă cum se procedează. Un service care explică înainte de prima cifră cum vrea să caute este, de regulă, și cel care găsește.