Cumpărare
Cum verifici corect aerul condiționat la o mașină second hand
8 min. de citit
Aproape orice vizionare verifică aerul condiționat la fel: îl pornești, pui mâna în fața duzei și mergi mai departe. Asta ignoră diferența dintre o instalație care funcționează și una care încă mai funcționează.
Un circuit închis cu ulei în el
Instalația lucrează cu un agent frigorific care circulă în circuit. Compresorul îl comprimă, în condensator, în fața radiatorului, își cedează căldura aerului exterior și devine lichid, un element de destindere (ventilul de expansiune) îl destinde, iar în evaporator, în spatele bordului, se evaporă din nou și extrage astfel căldură din aerul din habitaclu. Deshidratorul preia umezeala care altfel ar îngheța în sistem sau ar forma acid.
Punctul decisiv pentru o mașină second hand: în agentul frigorific este dizolvat uleiul compresorului, care circulă împreună cu el. Dacă instalația este goală, pentru că are o neetanșeitate, sau dacă nu este pornită ani la rând, compresorul nu mai primește ungere, iar garnitura axului i se usucă. O instalație care este „doar” goală este de aceea rareori doar goală.
Faptul că o instalație pierde în timp puțin agent frigorific este normal — furtunurile nu sunt complet etanșe la difuzie. O completare după mulți ani nu este de aceea un motiv de suspiciune. O completare de două ori în doi ani este.
Ce agent este în instalație scrie sub capotă
Există doi agenți frigorifici în parcul auto: cel mai vechi, R134a, și cel mai nou, R1234yf, care a apărut în omologările de tip mai noi odată cu trecerea la agenți cu potențial mai mic de încălzire globală. Nu sunt interschimbabili, necesită aparate de service diferite și racorduri diferite — și costă foarte diferit.
Nu trebuie să ghicești care dintre ei se află în mașină. În compartimentul motor este lipită o etichetă cu denumirea agentului frigorific și cantitatea de umplere. Aceasta este indicația pe care o fotografiezi înainte de vizionare, dacă vrei să estimezi cât costă o reumplere — nu anul de fabricație, pentru că trecerea nu s-a făcut la toți producătorii în același timp.
Practic înseamnă: la două mașini altfel identice, aceeași reparație poate ieși sensibil diferit, doar din cauza agentului. Asta intră în calcul înainte să negociezi.
Măsoară, nu simți
Mâna în fața duzei nu este o verificare, pentru că senzația depinde de temperatura exterioară, de umiditatea aerului și de temperatura propriei mâini. Un termometru simplu în duza din mijloc este. Procedura este mereu aceeași și durează zece minute.
- Motorul la ralanti, aerul condiționat pornit, temperatura cea mai joasă, ventilatorul la putere medie — nu la treapta maximă, altfel timpul de contact al aerului cu evaporatorul nu ajunge.
- Pornește recircularea aerului, ca instalația să nu fie nevoită să răcească tot timpul aer cald din exterior.
- Lasă instalația să funcționeze cinci până la zece minute și citește termometrul din duza din mijloc. Interesantă nu este valoarea absolută, ci diferența față de temperatura exterioară — o instalație sănătoasă aduce o diferență clară, de două cifre, în grade.
- Apoi observă o vreme: o temperatură care crește din nou după câteva minute indică prea puțin agent frigorific sau un evaporator care îngheață.
- La final, contratestul: încălzirea pe cald, și verifică dacă temperatura urcă la fel de repede. O clapetă blocată seamănă cu un aer condiționat defect.
Compresorul: cu ambreiaj sau reglat
La instalațiile mai vechi, în fața compresorului se află un ambreiaj magnetic. La pornire se aude un clic, iar turația de ralanti scade scurt. Acest zgomot este un semn util: spune că sistemul de comandă eliberează instalația — ceea ce nu face dacă presiunea din sistem este prea mică.
Mașinile mai noi folosesc adesea compresoare reglate extern, fără ambreiaj: funcționează permanent și își reglează debitul printr-o supapă. Acolo clicul lipsește, iar absența lui nu este o constatare. Cine nu știe asta caută în locul greșit.
În ambele cazuri contează zgomotele care nu-și au locul: un scrâșnet sau un huruit care apare odată cu pornirea ori un scârțâit al curelei la cuplare — acesta din urmă poate fi cureaua, dar poate fi și un compresor greu de rotit.
Apa trebuie să iasă afară
La evaporator se condensează umezeala din aer. Apa curge printr-un furtun de scurgere sub mașină. O baltă de apă limpede după un drum cu instalația pornită este de aceea un semn bun: scurgerea este liberă.
Dacă lipsește, iar în habitaclu miroase a mucegai, scurgerea este probabil înfundată — de frunze, de murdărie sau de o conductă îndoită. Apa își caută atunci altă cale, iar la multe mașini aceasta duce în podeaua din față, adesea pe partea pasagerului și adesea exact acolo unde se află unitățile electronice de comandă. Covorașele umede pe vreme uscată nu sunt de aceea un defect estetic.
Pentru verificare ajunge o privire sub mașină după proba de drum și o palpare sub covorașe înainte să cobori din nou.
Mirosul și filtrul
Un miros de mucegai la pornire vine de obicei de la evaporator: este permanent umed, iar pe lamelele lui se instalează microorganisme. O dezinfecție ajută, dar se repetă atât timp cât evaporatorul nu se usucă după oprire. Cine oprește instalația în ultimele minute dinainte de destinație și lasă doar ventilatorul să meargă reduce problema.
Al doilea motiv pentru performanța slabă este banal și totuși trecut cu vederea: filtrul de habitaclu. Dacă este colmatat, ajunge puțin aer, iar aerul care ajunge nu se simte rece, deși circuitul funcționează impecabil. Filtrul este una dintre cele mai ieftine piese ale mașinii și este accesibil în câteva minute la multe modele — înainte de orice verdict despre aerul condiționat merită o privire asupra lui.
Ce devine cu adevărat scump
Piesele instalației diferă mai puțin ca preț decât prin munca pe care o cere înlocuirea lor. Condensatorul și deshidratorul se află în față și sunt accesibile. Compresorul este scump, dar accesibil. Evaporatorul se află în carcasa de climatizare din spatele bordului, iar la majoritatea mașinilor bordul trebuie scos pentru asta.
De aceea, la o instalație cu neetanșeități întrebarea nu este „cât costă piesa”, ci „unde este neetanșeitatea”. O căutare a scurgerilor cu agent de contrast dă un răspuns, iar ea este prima cheltuială rațională — nu a treia umplere.
Un compresor distrus mecanic aduce o regulă în plus: uzura lui se răspândește în tot circuitul. O reparație curată înlocuiește de aceea suplimentar deshidratorul și elementul de destindere și spală conductele. O factură pe care figurează doar compresorul este motivul pentru care nici al doilea compresor nu rezistă mult.
La mașinile electrice depinde mai mult de el
Într-o mașină electrică, circuitul frigorific rareori răspunde doar de confort. Adesea răcește și bateria, iar acolo unde există o pompă de căldură, același circuit funcționează iarna invers și încălzește habitaclul cu mai puțin curent decât ar consuma o încălzire pur rezistivă.
O instalație defectă costă atunci nu doar confort, ci iarna autonomie și, la încărcare rapidă, eventual putere de încărcare, pentru că bateria nu își poate menține temperatura. Verificarea este aceeași ca mai sus; consecințele unei constatări sunt mai mari.
Ce intră în discuția de cumpărare
Trei întrebări sunt suficiente, iar la toate trei se poate răspunde cu acte: când a fost umplută ultima oară instalația, s-a căutat cu această ocazie scurgerea și ce agent frigorific scrie pe etichetă. Un vânzător care arată factura are trei răspunsuri pe o singură foaie.
Dacă instalația rămâne rece, iar răspunsurile sunt plauzibile, subiectul este încheiat. Dacă rămâne călduță, este o poziție cu o plajă largă — de la o completare până la bordul demontat —, iar această plajă trebuie lămurită înainte de a-ți da acordul, nu după.