Lichid de răcire și supraîncălzire: ce spune indicatorul

Un motor cu ardere internă transformă în mișcare doar o parte din energia din combustibil; o mare parte devine căldură, iar aceasta trebuie evacuată. Lichidul de răcire o preia în chiulasă și în blocul motor, o pompă îl împinge spre radiatorul din fața mașinii, iar acolo cedează căldura aerului. Un termostat decide dacă lichidul trece prin radiator sau rămâne în circuitul mic, ca motorul să se încălzească repede. Prin schimbătorul de căldură al încălzirii, același circuit încălzește și habitaclul.

Lichidul de răcire este mai mult decât apă. Concentratul, de obicei pe bază de glicol, coboară punctul de îngheț și ridică punctul de fierbere. Aditivii protejează aluminiul, fonta, cuprul și garniturile de coroziune și de depuneri și ung garnitura pompei de apă. La cald, circuitul este sub presiune, ceea ce ridică și mai mult punctul de fierbere; de aceea capacul vasului de expansiune este o supapă, nu un simplu dop.

Și mașinile electrice și cele hibride au circuite de răcire — pentru baterie, electronica de putere și motor. Acestea se întrețin conform planului de întreținere al producătorului. Acest articol rămâne la motorul cu ardere internă.

Lichidurile de răcire diferă mai puțin prin glicol și mai mult prin aditivii anticorozivi. Tipurile mai vechi lucrează cu substanțe anorganice, precum silicații, cele mai noi cu acizi organici, iar între ele există forme mixte. Fiecare tip este adaptat materialelor anumitor motoare, iar producătorii îl aprobă după o normă proprie. Care este aceasta, scrie în manualul de utilizare.

Culoarea nu ajută aici. Este un colorant pe care fiecare producător îl alege după cum crede de cuviință; două lichide colorate la fel pot fi diferite chimic, iar două colorate diferit pot fi identice. Cine completează după culoare ghicește.

Amestecarea este rea din două motive. Unii aditivi nu se înțeleg între ei, floculează sau formează un gel care înfundă tuburile radiatorului și schimbătorul de căldură al încălzirii. Iar chiar dacă nu floculează nimic, substanțele de protecție se diluează reciproc, până când niciuna nu mai este în cantitatea pentru care a fost gândită. La nevoie, apa simplă duce mașina până la service; după aceea se măsoară protecția la îngheț, iar circuitul se aduce din nou la tipul corect și la raportul corect.

Lichidul de răcire îmbătrânește și el, pentru că aditivii se consumă. Unii producători prescriu schimbarea după timp sau după kilometraj, alții nu; contează planul de întreținere al mașinii.

Un circuit de răcire este închis. Nivelul din vasul de expansiune variază cu temperatura, dar nu scade de-a lungul săptămânilor. Dacă totuși scade, lichidul de răcire se duce undeva, iar întrebarea este doar dacă spre exterior sau spre interior.

Spre exterior este cazul mai puțin grav, pentru că se vede: picături sub mașină, cruste albe sau colorate pe furtunuri, coliere, pe radiator sau pe pompa de apă, un miros dulceag după drum. Un schimbător de căldură al încălzirii care curge se arată în interior — covoraș umed în zona picioarelor, geamuri care se aburesc cu o peliculă unsuroasă. Lichidul de răcire este toxic și, din cauza gustului dulce, periculos pentru animale; bălțile se șterg.

Spre interior este cazul mai grav. O garnitură de chiulasă neetanșă sau o chiulasă crăpată lasă lichidul de răcire să intre în camera de ardere sau în ulei, iar la multe motoare diesel poate deveni neetanș pe dinăuntru și radiatorul sistemului de recirculare a gazelor de eșapament. Semnele sunt fum alb, cu miros dulceag, la eșapament chiar și cu motorul cald, bule în vasul de expansiune cu motorul pornit, un circuit care este sub presiune deși motorul este rece și, în cel mai rău caz, o emulsie cremoasă, maro deschis, în ulei. Aceasta este o constatare care se face la service; un service poate dovedi prezența gazelor de eșapament în lichidul de răcire printr-un test simplu.

Substanțele de etanșare turnate în radiator sunt o soluție de avarie pentru o mică neetanșeitate exterioară, nu o reparație. Ele pot înfunda aceleași canale fine ca lichidul de răcire floculat.

Pompa de apă este antrenată la multe motoare de cureaua de distribuție, la altele de cureaua cu caneluri sau electric. Se uzează la rulment și la garnitură: o pompă care transpiră pe orificiul de drenaj sau face zgomot își anunță sfârșitul. Acolo unde este antrenată de cureaua de distribuție, de obicei se înlocuiește odată cu schimbarea curelei, pentru că munca este aceeași, iar o pompă neetanșă strică cureaua nouă.

Termostatul poate ceda în două feluri. Dacă rămâne deschis, motorul se încălzește doar încet sau niciodată cum trebuie: indicatorul rămâne jos, încălzirea este călduță, consumul crește. Este supărător, dar nu urgent. Dacă rămâne închis, lichidul de răcire nu ajunge la radiator, iar motorul se supraîncălzește repede, adesea chiar în primii kilometri. La unele motoare termostatul este reglat electronic și se anunță prin memoria de erori.

Ventilatorul are un tablou clasic al defectului. Pe autostradă trece suficient aer prin radiator și totul este fără probleme. În ambuteiaj sau la semafor acest curent de aer lipsește, iar ventilatorul electric trebuie să intre în funcțiune. Dacă nu pornește, temperatura urcă exact acolo unde mergi încet și scade din nou de îndată ce se circulă. Cauza poate fi motorul ventilatorului, un releu, o siguranță sau comanda. Similar acționează un radiator ale cărui lamele sunt înfundate pe exterior cu insecte și frunze.

După orice lucrare la circuit, acesta trebuie dezaerisit. O bulă de aer în chiulasă sau în circuitul încălzirii duce la supraîncălzire într-un loc în care senzorul nu simte nimic și la o încălzire care rămâne rece.

La multe mașini, indicatorul de temperatură este amortizat intenționat: acul stă pe un interval larg, la mijloc, ca variațiile normale să nu alarmeze pe nimeni. În sens invers, asta înseamnă că un ac care urcă vizibil peste mijloc arată deja o abatere clară. Multe mașini semnalează în plus un martor roșu de avertizare sau un text pe afișaj.

Dacă indicatorul urcă fără să fie încă în zona roșie, reduci sarcina. Aerul condiționat oprit, încălzirea pe treapta maximă și ventilatorul la maximum: schimbătorul de căldură al încălzirii este un al doilea radiator, mic, și scoate astfel căldură din motor, chiar dacă în habitaclu devine neplăcut. Fără accelerație maximă, fără pante cu remorcă, iar în ambuteiaj mai bine lași distanță decât să tot demarezi.

Dacă indicatorul ajunge în zona roșie sau se aprinde martorul roșu, oprești de îndată ce este sigur și stingi motorul. Dacă mergi mai departe, riști o chiulasă deformată și o garnitură arsă — pagube care transformă o problemă de furtun într-una de motor. Și chiar dacă după aceea totul pare din nou normal, un motor care s-a supraîncălzit trebuie dus la service: cauza nu a dispărut doar pentru că acul stă din nou la mijloc. Până atunci:

Circuitul de răcire se numără, la o vizionare, printre zonele care spun mult și cer puține scule. Condiția este un motor rece. Roagă vânzătorul să nu conducă mașina înainte de vizita ta — asta ajută și la pornirea la rece, iar un motor care este deja cald la sosirea ta merită o întrebare.

Apoi privește vasul de expansiune: nivelul este între marcaje, iar lichidul este limpede și colorat uniform. Noroi maroniu, o peliculă de ulei la suprafață sau margini întunecate în vas indică ulei în lichidul de răcire. Particulele sclipitoare sau fărâmiturile pot proveni de la o substanță de etanșare, iar atunci cineva a avut o scurgere pe care nu a vrut să o repare.

Capacul de ulei arată în sens invers: o depunere cremoasă, maro deschis, pe partea lui inferioară poate însemna lichid de răcire în ulei. Se formează însă și din condens la o mașină care face doar distanțe scurte, așa că este un indiciu, nu o dovadă. La test drive, indicatorul ajunge în intervalul normal și rămâne acolo, încălzirea se încinge cum trebuie, iar după drum nu miroase dulceag în compartimentul motor. Aburul alb din eșapament în dimineața rece este normal; fumul alb cu motorul cald nu este.

Și în acte: o schimbare a lichidului de răcire, acolo unde planul de întreținere prevede una, iar la motoarele cu curea de distribuție, pompa de apă la ultima schimbare a curelei. Dacă rămân îndoieli, testul pentru gaze de eșapament în lichidul de răcire este o cheltuială mică în comparație cu ceea ce exclude.