Test drive cu un necunoscut: ce stabilești dinainte

Nu e vorba doar de tablă îndoită. La un test drive pot apărea trei feluri de daune, tratate complet diferit: dauna la mașina altcuiva sau la o persoană, dauna la propria mașină și pierderea mașinii însăși. Doar prima este asigurată în mod sigur.

Mai există un al patrulea caz, la care aproape nimeni nu se gândește: contravenția. Viteza, culoarea roșie a semaforului, taxa de parcare — se înregistrează numărul de înmatriculare, iar înștiințarea ajunge la deținător. Cine nu a documentat cine a condus fie plătește el însuși, fie trebuie să explice mai târziu, anevoios, cum au stat lucrurile.

Atât legea elvețiană a circulației rutiere, cât și cea germană cunosc o răspundere a deținătorului: deținătorul răspunde pentru daunele rezultate din circulația mașinii, indiferent dacă are vreo vină și indiferent cine se afla la volan. De aceea asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) este legată de mașină, nu de o persoană — ea acoperă dauna pe care cel interesat o produce unui terț.

Pe lângă asta, răspunde și șoferul însuși, de regulă în caz de vinovăție. În raportul dintre tine și cel interesat, acesta este punctul decisiv: cine produce vinovat o daună mașinii tale îți răspunde pentru ea — dar asta te ajută puțin dacă nu are bani sau nu mai poate fi găsit. De aceea întrebarea despre persoană contează mai mult decât cea despre situația juridică.

În schimb, RCA nu acoperă niciodată dauna la propria mașină. De aceasta se ocupă CASCO, și tocmai aici lucrurile devin interesante.

Dacă un terț are voie să conducă mașina ta, scrie în poliță, nu în lege. Multe contracte acoperă orice șofer autorizat, unele limitează la persoane menționate nominal, iar altele conțin o clauză privind vârsta minimă sau vechimea permisului de conducere. Acesta este telefonul care precede orice test drive.

Două întrebări sunt suficiente: este acoperit un test drive făcut de un cumpărător interesat și cât este franșiza în caz de coliziune? A doua este cea mai scumpă. Cine are un CASCO cu franșiză mare suportă, practic, singur o daună de tablă produsă la test drive — iar un caz CASCO ridică în plus încadrarea în sistemul bonus-malus al deținătorului, nu a șoferului.

De aici rezultă o înțelegere pe care o fac mulți vânzători și pe care ambele părți o găsesc corectă: în caz de daună, cel interesat preia franșiza. Nu este o asigurare și nu îl face asigurat, ci o înțelegere privată asupra unei sume — și trebuie să fie în scris, altfel, după accident, nu mai există.

Cere să vezi permisul de conducere, nu doar să ți se spună că îl are. Uită-te dacă fotografia se potrivește cu persoana, dacă categoria este corectă și dacă documentul este valabil. Dacă permisul este în perioadă de probă sau a fost eliberat foarte recent, poți refuza test drive-ul; nu e o impoliteță, ci aceeași verificare pe care o face orice firmă de închirieri auto.

Notează în înțelegere numele, adresa și numărul documentului și fotografiază documentul, cu mențiunea că îl ștergi după vânzare sau după un termen rezonabil. Un interesat care refuză nu are neapărat intenții rele — dar atunci nici tu nu ești obligat să-l lași să conducă.

Un indiciu în plus nu costă nimic: cu ce a venit? Cine sosește cu propria mașină lasă un număr de înmatriculare, iar cine este adus de altcineva are un însoțitor pe care îl vezi și pe el. Nu e neîncredere, ci atenția obișnuită la o tranzacție de o asemenea valoare.

Două situații justifică un nu fără alte explicații: un șofer fără document valabil și un interesat care apare cu o a doua persoană, care nu cumpără, dar vrea să conducă. În ambele cazuri poți propune un test drive în care conduci tu — și acesta răspunde la întrebările despre comportamentul mașinii la drum.

O înțelegere pentru test drive înseamnă o jumătate de pagină, semnată de ambii înainte ca motorul să pornească. Ea clarifică exact punctele asupra cărora se ceartă după o daună și durează cinci minute. Cine o imprimă și o ține în torpedou nu mai are deloc de purtat discuția respectivă.

Nu este o dovadă de neîncredere, ci ceea ce face și orice firmă de închirieri sau orice dealer — și exact așa o poți și anunța. Interesații care au mai făcut test drive la un dealer cunosc procedura și o găsesc firească. Cine o refuză ți-a dat o informație care valorează mai mult decât test drive-ul.

Să mergi alături este regula și are trei motive care nu au nimic de-a face cu neîncrederea: vezi cum este condusă mașina, poți răspunde direct la întrebările despre comportamentul ei și ești de față dacă se întâmplă ceva. Un interesat care vrea să conducă singur ca să „asculte în liniște” poate face același lucru și pe un sector liniștit, cu tine pe scaunul pasagerului.

Dacă, în mod excepțional, nu mergi cu el, atunci doar cu documentul de identitate lăsat în păstrare, cu o înțelegere semnată și cu un acord clar privind durata și traseul. Iar atunci cheia de rezervă nu se află în mașină, și nici actele tale.

De pe scaunul pasagerului este valabilă o regulă ușor de uitat: rămâi coresponsabil pentru drum. Cine lasă la volan un șofer vizibil depășit de situație sau sub influența alcoolului are propria problemă, indiferent al cui este mașina. Întreruperea drumului într-un asemenea caz nu este o impoliteță, ci singura reacție rezonabilă.

Una dintre cele mai discrete metode de a pierde o mașină este test drive-ul cu toate actele la bord. Certificatul de înmatriculare (Fahrzeugausweis în Elveția, Zulassungsbescheinigung Teil II în Germania) și o a doua cheie lăsate în torpedou transformă un test drive într-o predare pe care nu ai vrut-o — iar din punctul de vedere al dreptului asigurărilor, cazul devine repede un abuz de încredere, tratat altfel decât un furt.

Deci: a doua cheie rămâne acasă, certificatul de înmatriculare rămâne la tine, în jachetă, iar în mașină se află doar ceea ce este prevăzut pentru drum. Pentru test drive, cel interesat are nevoie de permisul lui de conducere, nu de actele tale.

Din același motiv, test drive-ul nu are loc în ziua preluării, ci înainte. Cine pune vizionarea, test drive-ul, negocierea, drumul la bancă și predarea într-o singură programare ajunge cu o mașină în care se găsește totul și cu doi oameni obosiți care vor să scurteze. Două programări costă o oră în plus și iau presiunea de pe desfășurare.

După întoarcere treci kilometrajul, faci o tură în jurul mașinii și te uiți la jante, bară și partea de dedesubt. Durează un minut și este momentul în care o lovitură proaspătă de bordură mai poate fi pusă pe seama test drive-ului. Peste două zile nu mai poate.

Dacă s-a întâmplat totuși ceva, se consemnează imediat, cu fotografii și cu semnătura ambelor părți sub o scurtă descriere. Și aici se aplică regula care susține întreaga vânzare: ce ajunge pe hârtie chiar în ziua respectivă nu mai este ulterior o chestiune de memorie.

Iar dacă nu s-a întâmplat nimic, spui și asta — o frază sub înțelegere, că mașina s-a întors nedeteriorată, îl apără pe cel interesat de a i se pune ulterior în seamă o daună pe care nu a produs-o. Un vânzător care oferă asta vinde mai ușor.