Test drive-ul: ce verifici și în ce ordine

Două întrebări se pun la telefon, nu în parcare. Prima: este mașina înmatriculată și asigurată, iar asigurarea acoperă un drum făcut de mine? La un vânzător privat, de regulă este asigurat orice șofer care conduce mașina cu permisiunea deținătorului, dar condițiile diferă, iar deținătorul ar trebui să le cunoască pe ale sale. A doua: cine suportă o daună produsă în timpul drumului și cât este franșiza?

La dealer, lucrurile sunt reglementate; el cere să i se arate permisul de conducere și are o acoperire pentru test drive-uri. La un vânzător privat nu sunt reglementate, și tocmai de aceea întrebarea dinainte contează — nu din formalism, ci pentru că o întrebare rămasă deschisă devine, după o daună, o dispută pe care o pierd ambele părți.

Iar a treia condiție prealabilă: motorul trebuie să fie rece. Stabilește programarea astfel încât mașina să stea de ore întregi și spune acest lucru explicit. Un vânzător care „a dat o tură ca să se încălzească” ți-a luat jumătate din drum — atunci amâni programarea, în loc să conduci.

Un test drive util durează între douăzeci și treizeci de minute și cuprinde cinci tipuri de traseu, pentru că fiecare face audibil altceva. Cine lasă alegerea vânzătorului conduce turul pe care acesta îl știe, iar din experiență el nu include niciun drum prost. Uită-te dinainte la zonă pe hartă și spune tu traseul, în loc să ți-l spună el.

Radioul rămâne oprit, geamul întredeschis, ventilatorul la treapta cea mai mică. Cine vorbește în timpul drumului nu aude nimic; de aceea este util un însoțitor care pune întrebările în timp ce conduci. Iar ultimele minute condu-le încă o dată încet, cu motorul cald, pentru că unele zgomote apar doar la cald, iar altele doar la rece.

Condu cu viteza pasului un opt strâns, în ambele sensuri, cu volanul întors complet și cu geamurile deschise. O pocnitură regulată, în ritmul roților, vine de la articulațiile planetarelor; un geamăt la întoarcerea volanului din loc indică direcția sau servodirecția. Pe drum nu mai auzi niciuna dintre ele.

Apoi frâna în staționare: apasă ferm și rămâne pedala pe loc? O pedală care cedează încet sub o presiune constantă este o constatare, nu o senzație. Trage frâna de mână sau activează frâna de parcare electrică pe o pantă și verifică dacă ține. Bagă marșarierul și mergi puțin — zgomotele la mersul înapoi au cauze proprii.

La finalul fazei, folosește tot ce are nevoie de curent, și anume fiecare element pe rând: toate geamurile electrice, oglinzile, reglajul scaunelor, încălzirea scaunelor, luneta încălzită, ștergătoarele pe toate treptele, avariile, faza lungă, luminile de ceață spate, iluminarea interioară, toate încuietorile ușilor cu telecomanda și cu cheia. Aceste cinci minute găsesc mai multe defecte mici decât restul drumului.

În traficul urban contează transmiterea forței și tot ce se comportă diferit la rece față de cald. La cutia manuală: unde prinde ambreiajul și poți ridica turația într-o treaptă mare, la accelerație puternică, fără ca viteza să urmeze? Este testul clasic pentru un ambreiaj care patinează și durează două secunde.

La cutia automată contează comportamentul în primele minute. O smucitură la cuplarea treptei de mers, o lovitură perceptibilă la trecerea într-o treaptă superioară, o secundă de ezitare la pornire și o schimbare dură la rece și blândă la cald — toate sunt constatări, nu particularități ale seriei. La cutiile cu dublu ambreiaj, o ușoară smucitură la mersul în târâre, în ambuteiaj, ține de principiul de funcționare; o lovitură la schimbarea sarcinii, nu.

Apoi frâna la viteză mică: dacă pedala pulsează, discurile sunt ovalizate. Dacă mașina trage într-o parte la frânare, o parte nu lucrează. Și, pe o porțiune dreaptă, pune aerul condiționat pe treapta cea mai rece, așteaptă două minute și simte aerul cu mâna — apoi invers, încălzirea la putere maximă. Ambele trebuie să se producă repede și clar.

Un drum cu petice, pavaj de piatră sau șanțuri transversale este cel mai important sector al drumului, pentru că suspensia trebuie să lucreze acolo. Condu încet, cu geamul deschis, și fii atent la felul zgomotului, nu la volumul lui. Un clinchet metalic peste valuri scurte vine adesea de la bieletele barei stabilizatoare și este o reparație mică; o lovitură surdă peste o singură muchie indică bucșe sau amortizoare.

Un scârțâit care apare și dispare odată cu răsucirea caroseriei este cu totul altă categorie. Poate veni de la o căptușeală — atunci se schimbă când cineva apasă pe ea — sau de la structură, iar în acest caz mașina trebuie pusă pe elevator înainte să se mai discute orice altceva.

Pe același sector verifică dacă mașina merge drept cu volanul lăsat liber, în măsura în care traseul permite acest lucru în siguranță. O tragere într-o parte poate ține de geometrie, de anvelope inegale sau de un etrier — în orice caz este o poziție pe lista ta, nu o proprietate a drumului.

Pe un drum extraurban liber îi dai motorului de lucru: accelerezi puternic din turație joasă în treapta mare, de două-trei ori la rând. Asculți după un clinchet metalic sub sarcină, simți goluri în elasticitate și te uiți în oglinda retrovizoare dacă iese fum. Albastru înseamnă ulei, negru înseamnă amestec prea bogat, alb poate fi lichid de răcire — iar un voal scurt la pornirea la rece este normal la unele motoare.

La un motor turbo este normală o creștere a presiunii, nu un șuierat care se intensifică odată cu sarcina. La motorul diesel cu filtru de particule, în timpul drumului poate începe o regenerare; se recunoaște după o turație de ralanti mai mare, după un ventilator care merge după oprire și după un miros. Nu este un defect — dar dacă vânzătorul nu știe nimic despre asta și mașina a făcut doar drumuri scurte, filtrul intră pe listă.

Despre cutia de viteze sub sarcină: apasă o dată pedala complet și așteaptă reducerea. O cutie automată poate schimba rapid și ferm, dar nu trebuie să caute treapta. Iar la cutia manuală, parcurge o dată toate treptele sub tracțiune, inclusiv prima și marșarierul — o cutie care urlă în treapta a doua sub sarcină nu urlă la decelerare.

Pe autostradă sau pe drumul expres contează vibrațiile și zgomotele care nu apar sub această viteză. Clasifică fiecare vibrație după două criterii: la ce viteză apare și unde o simți? O tremurare în volan, într-un anumit interval de viteză, vine de obicei de la dezechilibrul unei roți din față; o vibrație în scaun, din spate. Dacă vibrația dispare din nou la viteză mai mare, este tipic pentru un dezechilibru și atipic pentru un rulment de roată.

Un rulment de roată se anunță printr-un huruit uniform, care crește odată cu viteza și se schimbă la o ușoară virare la stânga sau la dreapta — o curbă lină mută sarcina pe o parte, și exact atunci devine mai zgomotos sau mai silențios. Zgomotele de vânt care vin dintr-o singură direcție indică o garnitură de ușă sau un geam care nu stă corect după o reparație.

La final, pe o porțiune liberă și uscată, cu nimeni în spatele tău, o frânare puternică de la viteză mai mare, apoi încă una. Mașina trebuie să rămână pe direcție, pedala nu are voie să pulseze, iar a doua oară punctul de presiune nu are voie să fie perceptibil mai jos. Dacă se mută în jos, este un motiv să oprești drumul și să pui frâna la verificat.

Partea cea mai revelatoare vine când drumul s-a terminat. Parchează mașina, lasă motorul la ralanti și fă o tură în jurul ei. Miroase cu nasul aproape de capotă: dulceag înseamnă lichid de răcire, înțepător înseamnă ulei pe colectorul fierbinte, ascuțit înseamnă ambreiaj sau frână. Uită-te sub mașină dacă picură ceva și ține minte locul.

Apoi deschide capota — cu grijă, sistemul de răcire este sub presiune. La vasul de expansiune contează nivelul și culoarea; o peliculă uleioasă în el este o constatare gravă. La capacul de ulei contează fața dinspre interior: un depozit spumos, maro deschis, poate veni din drumuri exclusiv scurte sau din lichid de răcire în ulei, iar diferența este cea mai scumpă întrebare a zilei.

La final, repornirea la cald. Un demaror care se învârte greu la cald și un nor de fum la a doua pornire a zilei sunt constatări pe care pornirea la rece nu le arată. Și mai uită-te o dată la bord: s-a aprins în timpul drumului vreun martor care nu era aprins înainte?

Nu nota nimic în timpul drumului, dar imediat după el notează totul: fiecare constatare, cu faza în care a apărut și cu condiția — la rece sau la cald, sub sarcină sau la decelerare, la ce viteză. Această încadrare este ceea ce are nevoie un service, iar după două ore ea dispare.

Din această listă rezultă două lucruri. Întâi, poziții pentru negociere, dar numai cele pentru care poți obține o ofertă — cum se face asta, se află în articolul despre negociere. Apoi, comanda către service, dacă pui mașina la verificat: o întrebare țintită despre un zgomot pe care îl poți descrie duce mai repede la o constatare decât rugămintea de a „arunca o privire peste toată mașina”.