Accident în străinătate: constatarea amiabilă și fotografiile

Mai întâi asigurarea locului, apoi oamenii, apelul la numărul de urgență și abia după aceea documentarea — în această ordine și fără excepție. Luminile de avarie, vesta reflectorizantă înainte de a coborî, asigurarea locului potrivit drumului, iar ocupanții se retrag din zona de pericol. Abia când nimeni nu mai este în pericol, se ajunge la probe.

Mașinile rămân unde sunt până când sunt fotografiate — în afară de cazul în care blochează traficul sau există pericol. Atunci le muți, dar nu fără să documentezi mai întâi: fotografiază din locul în care stai, chiar prost, chiar cu mâinile tremurânde. O fotografie proastă a poziției finale valorează infinit mai mult decât una bună a drumului lăsat liber.

Formularul vine abia după aceea. Se completează cu calm, în picioare lângă capotă sau în mașină, în spatele glisierei de protecție, nu în trafic. Cine inversează ordinea ajunge cu o hârtie completată impecabil despre o situație pe care nimeni nu o mai poate reconstitui.

Este un formular standardizat, cu aceeași structură în țările participante: aceleași câmpuri, aceeași numerotare, aceeași aranjare în pagină — doar în limba fiecărei țări. De aici decurge scopul real: un exemplar elvețian și unul spaniol pot fi citite câmp cu câmp unul față de celălalt, chiar dacă niciunul dintre cei doi implicați nu vorbește limba celuilalt.

Este o consemnare comună a faptelor și nu o recunoaștere a vinovăției. Semnătura confirmă că datele înscrise descriu desfășurarea accidentului și nu hotărăște cine răspunde; formularul o spune chiar el. Cine nu semnează de teama unei recunoașteri nu scapă de răspundere, ci doar de descrierea comună — iar aceasta lipsește atunci amândurora.

Formularul trebuie procurat înainte de călătorie, de la propriul asigurător. Se ține în mașină împreună cu un pix care scrie și merită citit o dată acasă, în liniște. Un formular pe care îl citești pentru prima dată la locul accidentului este un formular pe care îl completezi greșit.

Circumstanțele se bifează într-o coloană, iar alături se află o căsuță mică pentru numărul de bife puse. Această căsuță nu este o formalitate: este motivul pentru care ulterior nu se mai poate adăuga nicio bifă. Cine nu trece numărul renunță tocmai la această siguranță.

Schița se desenează împreună și conține patru lucruri: traseul drumului cu benzile de circulație, direcția de mers a ambelor mașini cu săgeți, poziția finală și poziția indicatoarelor sau a semafoarelor. O săgeată spre nord sau numele localității ajută mai târziu. Ce lipsește din schiță nu completează nicio amintire.

Două câmpuri se confundă în mod regulat: locul primului impact — o săgeată pe schița mașinii — și avaria vizibilă. Nu sunt același lucru, iar un expert le citește separat. Și, în sfârșit, câmpul de observații: acolo se scrie ce vezi tu altfel decât cealaltă parte. Este locul pentru obiecții și este mai bun decât o semnătură refuzată.

Un formular consemnează ceea ce au convenit două persoane sub presiune. O fotografie consemnează ce se afla acolo. Când relatările se contrazic ulterior — și se întâmplă des, de îndată ce se implică un asigurător —, un expert reconstituie desfășurarea accidentului din poziții, urme, zone cu cioburi și geometria avariilor. Toate acestea se află în imagini și în nimic altceva.

Fotografiază în două reprize. Prima este cea largă: din patru părți, astfel încât ambele mașini, carosabilul și fundalul să încapă împreună în cadru. Aceste imagini par inutile pe moment și devin mai târziu cele mai importante, pentru că numai ele arată unde se afla fiecare lucru față de celelalte.

A doua repriză este cea de aproape. Iar aici se aplică o regulă simplă: mai bine treizeci de fotografii în plus decât una în minus. O imagine pe care nu ai făcut-o nu se mai poate recupera în nicio procedură.

Fotografiază documentele în loc să copiezi numerele de mână. La copiat apar cifre inversate, iar o cifră inversată într-un număr de poliță costă săptămâni. Sunt necesare: asigurătorul și numărul poliței, documentul de înmatriculare, permisul de conducere și dovada care confirmă acoperirea în traficul internațional.

Fii atent la o abatere care provoacă în mod regulat probleme: șoferul și deținătorul mașinii nu sunt aceeași persoană sau mașina este înmatriculată pe o firmă, o societate de leasing sau o firmă de închirieri auto. Notează în acest caz ambele nume și relația, așa cum ți-o descriu.

Dacă cealaltă parte nu poate sau nu vrea să prezinte o dovadă de asigurare, situația se schimbă: atunci procesul-verbal al poliției devine cel mai important document al cazului și se insistă pe el chiar dacă este vorba doar de tablă lovită.

Aici țările diferă cu adevărat, și încă mult. În unele, pentru orice daună materială este prevăzută o constatare de către poliție; în altele, poliția în principiu nu se deplasează pentru simple avarii de tablă și ești trimis la un formular. Ce se aplică îți spune numărul local de urgență, nu obiceiul de acasă.

Dacă poliția nu vine, notează totuși că ai sunat, când, la ce număr și ce ți s-a spus. Această notă este mai târziu dovada că nu ai încălcat nicio obligație de anunțare — și te costă treizeci de secunde.

Pentru daunele provocate de o mașină dintr-un alt stat există, în cadrul european, o cale care se descurcă fără deplasare și fără corespondență într-o limbă străină. Asigurătorul străin numește în fiecare stat implicat un reprezentant pentru soluționarea daunelor, la care o persoană păgubită se poate adresa în propria limbă și în propria țară.

Cine caută asigurătorul pentru un număr de înmatriculare străin se adresează biroului național de informare, înființat tocmai pentru asta. Dacă cel care a provocat accidentul rămâne necunoscut sau nu era asigurat, există alături un organism de despăgubire, respectiv un fond de garantare. Care organism este competent în propria țară, ce termene indică și ce date îi trebuie, publică chiar aceste organisme — de acolo le iei, nu din a doua mână.

Elveția nu face parte din cadrul juridic al UE, dar participă la sistemul internațional al Cărții Verzi. Ce se aplică pentru o anumită călătorie este scris pe confirmarea propriului asigurător, iar tocmai această confirmare trebuie să fie în mașină înainte de plecare.

Anunță incidentul propriului asigurător imediat, chiar dacă nu ești vinovat și chiar dacă ai de gând să suporți singur paguba. O anunțare întârziată este o problemă de sine stătătoare, indiferent cum s-a petrecut accidentul. Anunțarea nu înseamnă că ai decis să ceri despăgubire.

Nu repara mașina înainte ca paguba să fie constatată sau reparația aprobată și cere un deviz scris. Cine repară primul a îndepărtat din nou proba — aceeași ordine, aceeași greșeală ca la un defect apărut după cumpărare.

Și pune totul într-un singur dosar: constatarea amiabilă, fotografiile, numărul dosarului de poliție, chitanțele pentru remorcare, mașină de închiriat și cazare, datele de contact ale martorilor. Un dosar complet scurtează soluționarea mai mult decât orice apel.