Crit'Air: autocolantul de mediu pentru Franța

Autocolantul se numește oficial „certificat qualité de l'air”, certificat de calitate a aerului. Încadrează o mașină într-una din șase clase, de la 0 la 5, fiecare cu propria culoare. Cu cât cifra este mai mică, cu atât mașina este considerată mai curată. Vehiculele foarte vechi cad cu totul: nu primesc autocolant și sunt considerate neclasificate, iar asta înseamnă în practică că, oriunde se aplică restricții, sunt primele lăsate afară.

Pe autocolant apare, lângă clasă, numărul de înmatriculare al mașinii. Prin asta el aparține exact acestei mașini cu exact acest număr. Dacă este lipit pe altă mașină sau dacă mașina poartă între timp alt număr, nu mai atestă nimic. Se aplică în față, pe parbriz, astfel încât să fie lizibil din exterior; un autocolant ținut în torpedou nu contează.

Autocolantul nu este nici taxă de drum, nici impozit. Este o marcare pe baza căreia orașele și autoritățile stabilesc ce vehicule au voie să intre când într-o zonă. Cum se controlează — de poliție și de forțele de ordine comunale la oprire sau la parcare ori automat — diferă de la loc la loc și se schimbă. Contează pe faptul că se controlează, nu pe faptul că tocmai pe tine nu te va afecta.

Trei date determină clasa: tipul vehiculului (autoturism, utilitară, motocicletă sau vehicul greu), motorizarea și norma de poluare Euro conform căreia a fost omologat vehiculul. Dacă norma lipsește din acte, în locul ei se folosește data primei înmatriculări, pentru că din ea se poate deduce ce normă era cerută cel puțin la acea dată.

Pentru autoturisme rezultă o eșalonare ușor de ținut minte:

La aceeași normă, un diesel ajunge într-o clasă cu o treaptă mai proastă decât un benzină; un diesel Euro 6 împarte clasa 2 cu un benzină Euro 4. Iar un hibrid fără ștecher este încadrat, după combustibil și normă, ca orice alt motor termic; clasa 1 doar datorită motorizării o primește numai hibridul plug-in.

Serviciul oficial oferă un calculator care determină clasa din tipul vehiculului, motorizare și normă sau prima înmatriculare. Cine vrea să cumpere o mașină și abia mai târziu să meargă cu ea în Franța verifică astfel înainte de cumpărare unde va ajunge — o diferență care se simte în viața de zi cu zi mai mult decât în preț.

Franța leagă de autocolant două feluri de restricții. Primele sunt zonele de mediu permanente, „zones à faibles émissions”, pe scurt ZFE, pe care le instituie aglomerările urbane; cele mai cunoscute se află în zona metropolitană a Parisului și în Lyon. Într-o astfel de zonă, vehiculele din anumite clase nu au voie să circule în anumite intervale. Ce clase sunt excluse, cât de departe se întinde zona și dacă interdicția se aplică non-stop sau doar în zilele lucrătoare stabilește fiecare zonă singură.

Al doilea fel sunt restricțiile la poluare atmosferică ridicată. Dacă într-o zonă se constată un episod de poluare, prefectura poate dispune, pe durata lui, o „circulation différenciée”: atunci pot circula doar vehicule din anumite clase, și anume chiar și acolo unde nu există o zonă permanentă. Asemenea dispoziții sunt anunțate pe termen scurt, adesea în ajun, și îi afectează tocmai pe călătorii care nu știu nimic despre ele.

Zonele sunt controversate politic în Franța. Parlamentul hotărâse desființarea lor, Consiliul Constituțional a anulat această parte a legii din motive formale, iar zonele rămân în vigoare. Că discuția ar fi astfel încheiată nu crede aproape nimeni. Pentru tine rezultă de aici o regulă simplă: nu te baza nici pe un articol de ziar, nici pe ce era valabil acum un an, ci verifică înainte de drum pe pagina orașului sau a metropolei prin al cărei teritoriu treci.

La intrare, zona este semnalizată, cu panouri suplimentare privind clasele și orele afectate. Sistemul de navigație nu cunoaște în mod fiabil zonele, iar în dreptul panoului este de obicei prea târziu pentru a mai face cale-ntoarsă.

Autocolantul este emis de o singură entitate: site-ul guvernului francez pentru „certificat qualité de l'air”, operat în numele ministerului mediului. Adresa lui se termină în „.gouv.fr”. Acolo comanzi online, și din străinătate, iar autocolantul vine prin poștă. Prețul este mic.

Cine caută „comandă Crit'Air” găsește adesea mai întâi alte site-uri. Arată oficial, cer un preț de mai multe ori mai mare și, în cel mai bun caz, doar transmit cererea mai departe; în cel mai rău caz nu ajunge niciodată nimic, iar actele mașinii tale sunt la un necunoscut. Nu există niciun motiv să plătești un intermediar: formularul oficial este scurt.

Pentru comandă ai nevoie de numărul de înmatriculare, țara de înmatriculare și un fișier al documentului de înmatriculare din care reies datele despre mașină. Ai grijă să fie lizibil și să arate pagina cu datele tehnice. O copie ilizibilă întârzie procesarea, iar tocmai acest timp îți lipsește apoi înainte de plecare.

Pentru că autocolantul vine prin poștă, planificarea este adevărata temă. Drumul spre străinătate durează mai mult decât în interiorul Franței, iar cine comandă în săptămâna dinaintea plecării poate pleca fără el. Nu conta pe faptul că o confirmare de comandă înlocuiește autocolantul de pe parbriz, ci comandă destul de devreme ca el să fie lipit înainte de plecare.

Restricțiile se aplică tuturor vehiculelor, indiferent unde sunt înmatriculate. Un număr străin nu scutește de autocolant, iar un autocolant de mediu dintr-o altă țară nu este recunoscut: autocolantul verde german nu-i spune nimic unui controlor francez, iar invers, Crit'Air nu este valabil în zonele de mediu germane.

Cea mai frecventă capcană se află în acte. Multe documente de înmatriculare străine nu indică norma Euro în clar, ci ca cod sau deloc. Pe certificatul de înmatriculare cu model unic UE este prevăzut pentru asta câmpul V.9, dar dacă este completat depinde de țară și de vechimea documentului. Dacă norma lipsește, încadrarea se face după data primei înmatriculări — și asta poate da o clasă mai proastă decât merită mașina, de exemplu la mașinile care îndeplineau deja o normă înainte ca ea să devină obligatorie.

Norma apare în mod fiabil în certificatul de conformitate, COC. Ține-l la îndemână și verifică, la completare, dacă formularul permite un asemenea document suplimentar. Dacă clasa de pe autocolantul livrat nu corespunde cu ce permit actele, adresează-te entității emitente înainte de a intra cu clasa greșită într-o zonă.

Asta nu se aplică doar autoturismelor. Motocicletele, autorulotele și utilitarele au nevoie de asemenea de autocolant și sunt încadrate după tabele proprii.

În Franța, numărul de înmatriculare rămâne la mașină, chiar dacă își schimbă proprietarul. Un autocolant de pe parbrizul unei mașini second hand se potrivește de aceea cu ea, atât timp cât circulă cu acest număr. Dacă mașina circulă însă pentru drumul spre casă cu alt număr, de exemplu cu plăcuțe de transfer sau de export, autocolantul nu mai atestă nimic: pe el apare un număr care nu mai este pe mașină.

Să comanzi un autocolant nou pentru un număr care există abia în ziua preluării nu reușește practic niciodată la timp, din cauza traseului poștal. Soluția corectă nu este de aceea autocolantul, ci ruta: dacă locul de preluare se află într-o zonă, stabilește cu vânzătorul predarea în afara ei și planifică drumul spre casă pe trasee care nu ating nicio zonă. Verifică în ajun dacă în regiune este anunțat un episod de poluare.

Înainte de cumpărare merită să cunoști clasa, chiar dacă mașina nu rămâne în Franța. Cere să ți se trimită o fotografie a certificatului de înmatriculare și caută acolo câmpul V.9 — în actele franceze este de regulă completat. Astfel știi ce cumperi și ai la îndemână informația când comanzi mai târziu un autocolant pentru propriul număr.

Dacă mașina este înmatriculată în țara ta, pentru fiecare drum ulterior într-o zonă franceză se aplică același lucru ca pentru orice vehicul străin. Autocolantul se emite pe noul număr de înmatriculare, iar cel vechi se scoate de pe parbriz — la un control produce doar confuzie.